N-am sa uit, acea seara de decembrie cu putine grade in termometru, seara in care ti-am zarit numele pentru prima data. Atunci pe moment nu m-as fi gandit ca ar fi cu putinta ca eu sa ma indragostesc de tine dar totusi ceva m-a atras la numele tau, nu, nu e nici pe departe iesit din tipare ba chiar cred ca l-am mai intalnit si cu alte prilejuri. Nu este iesit din comun dar sa ne intelegem nu e nici banal, e un nume simplu intr-o lume complicata. Acum ca am lamurit acest aspect da-mi voie sa continui monologul. Tu nu sti dar in seara acea, inainte sa ne cunoastem in mod oficial, eu mi-am permis sa te urmaresc mai indeaproape fara sa-ti dai seama, am intrat precum un nemernic in modesta ta camaruta, unde tu, ai incercat prin mijloace specifice sa te faci placuta cat mai multora. Stop, te rog nu interveni, n-am de unde sa stiu daca ti-a reusit sau nu, am ramas doar aproximativ un minut acolo, in camera ta rece si albastra, timp insuficient la momentul respectiv pentru a trasa o linie si a scrie vreo concluzie. Da, am plecat insa mi-am promis ca am sa ma intorc cu proxima ocazie.
Dupa vreo 20 de minute, exact in aceiasi seara, spre surpinderea mea, unul dintre parinti tai dupa cum bine sti si tu, doreste ca eu sa te cunosc. La inceput drept sa-ti zic, m-am speriat putin, mi-a trecut prin minte “Dumnezeule, omul asta de unde stie ca am fost la ea” dar am reusit intr-un final sa maschez acea mica panica. Astfel te-am cunoscut pe tine, micuto!
Dar parintele tau a vrut si mai mult, m-a rugat sa te scot in lume, eu l-am refuzat la inceput, i-am spus ca vei avea timp indestulator sa devi unul dintre “Ei”. A acceptat raspunsul meu pentru un moment insa a revenit si a insistat, a insistat, a insistat iar eu… am acceptat. Desi nu mi-am dorit, te-am aruncat pana la urma in lupta cu cei mari, tari si lati. Ce sentiment m-a incercat atunci? O satisfactie totala, satisfactie generata de faptul ca eram primul care te face cunoscuta intregi lumi.
Intre timp ai ajuns la un mare concurs national unde te-ai intrecut cu multi care erau sub nivelul tau dar nu ai reusit sa obti acel prim loc pe care il meritai cu prisosinta. Cum ar zice romanul autentic “n-a fost sa fie”. Multi n-au inteles si nici nu vor intelege cat de deosebita poti fi. Tot timpul am sustinut ca tu ar fi trebuit sa fi cea care viziteaza “tara de sus”, tara nord-estica, rece si mare. Acum la final am ramas doar cu opiniile, desi te-am urmarit in seara finalei, nu m-am sinchisit sa te votez… iar acum… vei deveni unul dintre cei “mari, tari si lati” dar fara glorie.
Draga melodie “Sunny days”, sunt un ticalos… imi cer iertare!